Pierdere si doliu

Pierderea unei persoane dragi, prin legaturile emotionale pe care le avem si atasamente, este o experienta dureroasa, care de multe ori dureaza si care reprezinta o incercare serioasa pentru stabilitatea noastra.

Desi este o situatie complexa pe care nimeni nu si-o doreste, aceasta perioada de doliu poate fi incet integrata si acceptata, pentru a ajunge la o forma de acceptare a pierderii si o revenire la o functionalitate cat mai ampla. Procesul nu poate fi grabit, si este cumva un capitol care poate nu se va incheia niciodata. Insa acceptarea si integrarea experientei este, bineinteles, posibila chiar daca pierderea este permanenta.

Totusi, chiar si in cazul unei asemenea pierderi, putem alege sa ne mutam atentia, incet-incet, asupra amintirilor si momentelor frumoase pe care le-am trait cu persoana respectiva, alegand, fara sa ne fortam sa celebram mai degraba amintirea decat sa ramanem in sentimentul de pierdere.

Este important ca in perioada de doliu, care se poate manifesta in valuri, sa avem pe cineva langa noi, pentru a ne oferi sprijin si mangaiere. Durerea in astfel de cazuri este firaesca si se manifesta diferit de la persoana la persoana. De asemenea, persoana in suferinta percepe situatia ca pe ceva nedrept, ca pe o schimbare majora si nedorita in propria viata, presarata cu emotii neplacute intense.

In aceasta perioada este firesc sa simtim emotii negative profunde, asa ca fii bland cu tine. De obicei senzatia de inceput este de negare, dupa care putem simti un amestec de tristete profunda, neputinta, vinovatie, gol interior. Ele sunt cauzate pe de o parte de surpriza neplacuta, pe de alta parte de pierdere in sine, dar ele reprezinta si o oglindire a afectiunii pe care am purtat-o.

Pierderea unei persoane apropiate inseamna si pierderea lucrurilor frumoase pe care le impartasati. In aceasta perioada pot exista zile in care ne simtim mai linistiti dar si zile in care totul revine, uneori cu o forta coplesitoare. Sentimentul de neputinta este uneori destul de mare, doliul si perderea fiind complet in afara posibilitatii noastre de control. Somatizarile, din pacate, pot insoti aceasta perioada (incordare, greata, ameteala, lipsa poftei de mancare).

Perioada de doliu poate dura diferit, de la persoana la persoana. Se considera ca in medie, o durata de 6 luni este fireasca. Este foarte important ca in aceasta perioada, atat cat se poate, sa ne pastram o rutina zilnica si sa ne continuam activitatile obisnuite, chiar si intr-un mod mai lent. Totusi, daca doliul dureaza mai mult de un an sau cu atat mai mult – doi ani, este bine sa ne gandim sa cerem ajutor.

Cu timpul durerea se va estompa si locul ei va fi luat cel putin partial mai degraba de amintiri frumoase legate de persoana respectiva. Disparatia unei persoane ne pune fata in fata si cu propriul timp limitat in aceasta lume. Cu caracterul efemer al lucrurilor, la care atat de putin ne gandim, uitand uneori sa celebram insasi existenta. Din acest punt de vedere, putem sa ne intrebam si ce si-ar fi dorit persoana pierduta pentru noi? Sa ramanem blocati in tristete sau sa reusim sa celebram momentele frumoase traite impreuna si propria existenta? Cu siguranta si-ar fi dorit a doua varianta!

Dincolo de sprijinul persoanelor apropiate, un terapeut, de asemenea, ne poate ajuta sau insoti in aceasta perioada care din pacate nu poate fi scurtata. Ne poate ajuta sa nu ramanem blocati si sa dam un sens experientei, integrand-o in timp, chiar daca pentru moment este atat de greu.

Psiholog David Lila

Contacteaza-ne sau fa-ti o programare Aici.