Criticul interior – inamicul din noi insine

Vocea critica este acea parte din mentalul nostru care are mereu ceva de obiectat si de criticat la propria persoana. Este o voce cvasi-permanenta, pentru unii dintre noi, care judeca aproape incontinuu, si care se activeaza in special in situatii noi de viata, pentru a ne spune “cat de gresit” a fost totul.

Chiar daca acel comportament nu a fost optim din anumite puncte de vedere, exista o tendinta de a generaliza acea judecata si a o extinde la intreaga persoana, putand astfel sa apara emotii de vinovatie, rusine, inadecvare.

Criticul interior se dezvolta in copilarie si adolescenta si in special in cazul in care avem parinti (sau alte persoane de referinta) critici, perfectionisti, abuzatori. Aceasta parte nesanatoasa si neproductiva de a relationa cu un copil va fi internalizata, devenind parca parte din noi si va crea in timp, perpetuindu-se, probleme legate de stima de sine, productivitate, autosabotare. De cele mai multe ori, aceste sentimente si atitudini sunt “completate” de anxietate.

Vocea critica pare si uneori chiar este un adevarat inamic, desi, sursa acesteia este grija de sine – in mod paradoxal. Totusi, felul in care aceasta grija se manifesta – datorita interiorizarii atitudinii parintilor, bunicilor, samd, este una complet disfunctionala.

Este greu sa te debarasezi de gandirea critica, dar nu imposibil. De asemenea, aceasta – in masura in care reusim sa o temperam – poate avea un rol constructiv.

Temperarea se poate face prin inlocuirea cuvintelor dure la propria adresa cu unele mai blande si constructive; prin schimbarea atitudinii de parinte critic cu una de parinte protectiv si hranitor. Prin schimbarea – cu ajutorul unui psihoterapeut – a ipostazei de copil victima cu una de adult cald si responsabil.

De asemenea este important sa faci tot ce poti intr-o situatie de viata si sa stii ca acel efort va conta mai tarziu, cand vei privi retrospectiv. Astfel, vei putea inlocui rusinea, critica si vinovatia cu acceptare, compasiune si sentiment de responsabilitate.

Tot un psiholog te poate ajuta sa iti cresti toleranta la frustrare si sa eviti generalizarea, facand astfel pasi catre mai mult realism, compasiune si autocompasiune (iubire de sine). Criticul interior vine cu asteptari nerealiste si nu ar trebui sa te defineasca. Valoarea ta ca om este infinit mai mare decat un tipar disfunctional internalizat si perpetuat in timp.

Psiholog David Lila

Contacteaza-ne sau fa-ti o programare Aici.