Compasiune si autocompasiune

Compasiunea este o emotie umana inalta ce isi are originea intr-o pornire naturala si are ca scop pe de o parte conectarea emotionala cu persoana in suferinta, pe de alta parte intentia de a ajuta. Persoana care simte compasiune simte totodata un impuls intrinsec de a actiona pentru a ajuta, fara a astepta o rasplata. Este un demers profund uman care vine probabil si dintr-o forma de constientizare a interdependentei.

Compasiunea este asociata de obicei cu empatia, cu dorinta de conectare emotionala si are o componenta de actiune ce se concretizeaza in altruism – abilitatea de a actiona in beneficiul altor persoane. Spre deosebire de mila, compasiunea are o componenta de empatie, de acceptare, de intelegere (empatie cognitiva) si se aseamana oarecum cu sentimentul de iubire.

Compasiunea este o abilitate complexa ce poate presupune recunoasterea suferintei, capacitatea de a tolera emotii neplacute, recunoasterea caracterului universal al suferintei (faptul ca toti oamenii, mai mult sau mai putin, sufera la un moment dat) si determinarea de a face ceva pentru a ajuta.

Prin urmare, compasiunea implica observarea si constientizarea suferintei cuiva (imaginarea acesteia sau empatie cognitiva), apoi implica a simti o ingrijorare autentica fata de starea persoanei in cauza si in final implica un raspuns sau o actiune prin care incercam sa ajutam cu ceea ce putem, sau cel putin intentia si disponibilitatea noastra.

Beneficiile practicarii compasiunii sunt multiple. Compasiunea ne face sa ne simtim conectati mai bine cu ceilalti si ne poate oferi un sentiment de autentic in ce ne priveste. Relatiile mai bune pe care le putem avea se pot reflecta de asemenea in starea de sanatate fizica si psihica mai buna. Compasiunea contribuie la starea noastra de bine prin emotiile placute pe care le simtim atunci cand actionam pentru a ajuta, dar si prin iesirea din iluzia personalitatii separate sau izolate de restul, si schimbarea perspectivei personale, putand duce la o perspectiva mai ampla, de ansamblu.

Un alt aspect important al compasiunii este autocompasiunea. Aceasta este o atitudine calda, de intelegere, sustinere si acceptare orientata catre propria persoana. Poate presupune iertare (in masura in care ne simtim vinovati), autosustinere, si iubire de sine, fara a tinde catre lipsa de realism sau stima de sine exagerata.

Cum putem manifesta compasiune? Compasiunea este , pentru majoritatea oamenilor ceva inascut, dar aceasta poate fi si dezvoltata si exersata. Putem face pasi catre compasiune prin intelegerea faptului ca toti oamenii sufera, conditia umana fiind supusa limitarilor si suferintei inerente. Putem astfel intelege ca suferinta noastra, dar si a altora, nu este izolata. Ea se regaseste in diferite forme si in diferite situatii. Starea de independenta – inclusiv emotionala – este intrucatva o iluzie, starea de interdependenta este un concept mult mai aproape de realitate. Ascultarea activa poate fi un alt mod de a cultiva compasiunea – ascultam pentru a intelege , nu pentru a da un raspuns. Ascultarea activa presupune a da spatiu interlocutorului sa spuna ce are de spus, poate presupune empatie cognitiva si poate presupune, de asemenea, reflectarea lucrurilor pe care le auzim, pentru a asigura interlocutorul ca suntem atenti.

Compasiunea are de asemenea un aspect cultural important. Majoritatea religiilor si traditiilor mistice recomanda atitudinea compasiva fata de semeni si fata de sine. In traditiile mistice estice (Yoga), suferinta este considerata a fi rezultatul atat unor conditionari mentale cum sunt ignoranta sau necunoasterea, egoismul, atasamentul si teama, dar si de o “instrainare” de adevar. Un adevar care in traditiile mistice presupune constienta, bucurie a existentei, dar si iubire pentru aceasta, deci prin urmare iubire fata de sine si fata de semeni ca forme sau manifestari ale existentei. Prin urmare, din aceasta perspectiva, suferinta presupune implicit o forma de alienare sau instrainare, si invita , aproape implicit, la (auto)compasiune.

Compasiunea nu este nicidecum o slabiciune, ci poate fi considerata o abilitate inalta, ce tine de maturitate emotionala si de starea de adult sanatos, cu reale efecte pozitive asupra sanatatii mentale si fizice, in general si in special in situatii de viata dificile.

Psiholog David Lila

Contacteaza-ne sau fa-ti o programare Aici.